Cele două răspunsuri

Pravoslavnicii drept-credincioși ortodocși nu au în realitate decât două răspunsuri, la care se reduce tot conținutul ciorbelor de cuvinte pe care le servesc:

Orice nu-i pe gustul lor este:

Lucrarea Satanei!

Lucrarea Satanei!

La orice altceva, indiferent de natura problemei, răspunsul este neapărat:

Jesus!

Jesus!

Acest articol a fost publicat în Elucubrații. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Cele două răspunsuri

  1. Andrei zice:

    mi se pare foarte strain de felul de a fi al romanilor si al ortodocsilor, si prima imagine si cea de a doua, oricum a doua e protestanta iar prima e lucrata pe calculator, sau cine stie de unde e luata, tu le faci pe toate omleta, dar nu ma astept de la tine sa ai cunostinte de istorie bisericeasca, mai deplasat mi se pare ca razi de parintii parintilor tai (aici e vb de istorie laica, asta ai putea cerceta). Destul de educat, rafinat, omenos, cum am observat ca sunt toti cei care pretind ca sunt …. rationalisti.

  2. Kitiara zice:

    Din ce cauză ți se par cele două imagini străine „de felul de a fi al romanilor si al ortodocsilor”?

    Printr-o juxtapunere de imagini postarea urmărește să sublinieze, în mod simplificat, atitudinea foarte des întâlnită la persoanele profund religioase, nu doar ortodoxe: ei preferă ca, în loc să caute un răspuns rațional și argumentat pentru ideile pe care le propun, să arunce justificarea pe spinarea divinității. E un mod complet lipsit de eleganță de-a renunța la responsabilitatea de-a-ți susține ideile.

    „nu ma astept de la tine sa ai cunostinte de istorie bisericeasca” – atacul la persoană și presupunerile despre ce știe sau nu autorul postării nu susțin în niciun caz punctul tău de vedere. Asta e o frază de umplutură pe care observ c-o folosești când te părăsesc ideile?

    „mai deplasat mi se pare ca razi de parintii parintilor tai (aici e vb de istorie laica, asta ai putea cerceta)” iară presupui că „părinții părinților” lui ar avea vreo treabă cu religia (ortodoxă). Aș sugera ca, dacă nu-ți convine postarea, să subliniezi ce anume e greșit, în loc să faci atacuri copilăroase la persoana celui care-a postat. Atacurile astea nu fac decât să te discrediteze. De exemplu, după ce-am citit comentariul tău, eu te privesc ca pe-un copil mic care se dă cu fundul de pământ și bocește că nu toată lumea venerează popii.

Lasă un comentariu